Permiteti-mi sa ma prezint
Salutare, tuturor!
Numele meu este Cross Border Lala si vin din regiunea Voivodina (Serbia). Acum va intrebati, probabil, cine este acest personaj scund si rotofei care poarta haine demodate si care vrea sa va atraga atentia cu orice pret (of, in ziua de azi, notorietatea de marca iti poate da mari batai de cap, dupa cum ar spune copiii mei).
Prin urmare, permiteti-mi sa ma prezint. Sunt unul dintre cele mai populare personaje din Banatul sarbesc, iar numele meu isi trage seva dintr-o intamplare istorica. Dupa ce soldatii banateni au aparat cu succes granita austro-ungara impotriva turcilor, in secolul al XVIII-lea, arhiducesa Maria Tereza a decis sa mearga la Srem si sa ii felicite pe eroi. La sosire, aceasta a primit in dar un superb buchet de lalele insa, desi a apreciat cadoul cu pricina, a fost atat de impresionata de soldatii galanti din Banat, incat a decis sa daruiasca fiecaruia cate o floare. Fiind rugata sa isi justifice gestul, Maria Tereza a spus ca nu avea nevoie de „lale” (lalele) deoarece bravii ostasi, care ii aparasera regatul, erau adevaratele ei „lale”. Incepand cu acea zi, banatenii au mai fost cunoscuti si sub numele de Lala.
Ca sa fiu sincer, exista si o alta versiune a povestii mele potrivit careia soldatii din Banat ar fi ajuns la ceremonie, dupa ce toate medaliile fusesera deja acordate. Din acest motiv, Maria Tereza a ales sa le ofere ‘codasilor’ singura decoratie care ii mai ramasese - medalionul sau cu lalele. Totusi, dupa cum probabil bine intuiti, prefer prima versiune mai sus descrisa. Deci, va rog sa nu imi amintiti de a doua, pentru ca o sa ma fac rosu ca racu’.
Oricum, in prezent, cei mai multi conationali ma stiu ca pe o persoana calma, haioasa, care nu intra in panica si nici nu se grabeste vreodata si care isi traieste viata in ritmul sau propriu. Sincer vorbind, trebuie sa recunosc ca vremurile s-au schimbat si ca am devenit un pic cam nepasator (hei, doar un pic), dar continui sa ma mandresc cu originea mea.
Ei bine, prieteni, acum ca stiti cine sunt, va intrebati, probabil, ce cauta fotografia mea intr-o brosura turistica.
Sa va fac o marturisire. Zilele trecute, fiul meu a venit acasa de la scoala si mi-a spus un citat pe care l-a invatat recent: „Lumea e o carte, iar cei care nu calatoresc, citesc doar o pagina a ei”. Acum, poate nu sunt eu tocmai pasionat de carti, dar nu mi-ar placea ca lectura mea de o viata sa se reduca la o singura pagina.
Deci, ce credeti ca am facut? M-am ‘updatat’. Da, doamnelor si domnilor, ‘updatat’ exact asa cum va spun (pustii din ziua de azi folosesc un vocabular care prinde pana si la oameni simpli ca mine). Prin urmare, am cumparat un aparat foto digital si un geamantan si m-am indreptat catre centrul de informare turistica unde am primit tot felul de pliante. Totusi, din noianul de camile, palmieri si nuci de cocos care m-au bulucit complet (sunt un om simplu, in fond si la urma urmei), inima mea a tresarit la vederea unei singure oferte - Banat 22. La inceput, m-am gandit ca e vorba despre un circuit care include atractiile turistice din Banatul sarbesc. Dar ce credeti? Oferta include, de asemenea, si atractiile turistice din Banatul romanesc. Nu-i asa ca e grozav sa-ti poti forma o imagine completa despre aceste doua regiuni care impartasesc o istorie comuna? Si inca asta nu e tot. Umbla vorba ca cele 22 de evenimente si destinatii promovate sunt obiective turistice de top (cu alte cuvinte, cele mai bune dintre cele mai bune). Drept urmare, uitati ce idee stralucita mi-a venit. O sa cumpar inca un geamantan pentru a avea doua in total. Dupa aceea, o sa pun steagul Serbiei pe unul dintre ele si steagul Romaniei, pe celalalt. In acest fel, nu o sa le incurc si o sa-mi amintesc ca trebuie sa calatoresc de ambele parti ale granitei (stiti, memoriei mele ii lipseste exercitiul deci nu se poate spune ca e tocmai excelenta).
In concluzie, nu numai ca o sa vizitez Banatul istoric, dar o sa ma aleg si cu 22 de pagini citite dintr-o lovitura. Tot e mai bine decat o singura pagina, nu credeti?
Acum trebuie sa ma grabesc (pentru prima data in viata, recunosc) si sa-mi pregatesc geamantanele, dar promit ca o sa va povestesc mai multe despre ale mele peripetii, pe taramuri banatene, la intoarcere.
Pana la urmatoarea epistola, va doresc toate cele bune.
Cu drag,
Cross Border Lala
P.S. Noul meu nume suna mult mai sic, nu-i asa? V-am spus eu ca marketingul asta ori te ridica, ori iti pune capac. Pe curand!